Cineastul ceh Jiří Menzel, onorat la TIFF, vineri, în cadrul a două evenimente speciale

Cineastul ceh Jiří Menzel, care va primi, sâmbătă, premiul pentru întreaga carieră la TIFF, a vizitat, vineri, expoziția „Filmele lui Jiří Menzel în afișul ceh” de la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca și a asistat la o proiecție specială a filmului său „Sătucul meu drag/ Vesničko má stÅ™edisková”.

La cele două evenimente care preced premierea cineastului, sâmbătă seară, au participat ambasadorul Republicii Cehe la București, Jiří Å itler, directorul Centrului Ceh din Capitală, Rene Kubasek, și președintele Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), Tudor Giurgiu.

Cineastul ceh a fost punctual la primul eveniment care i-a fost dedicat la TIFF și a studiat cu atenție afișele filmelor sale, înainte de momentul discursurilor oficiale.

„Suntem bucuroși că a fost invitat la acest festival Jiri Menzel, care nu numai că este unul dintre exponenții culturii cehe în lume, dar este și un prieten al nostru”, a declarat ambasadorul Republicii Cehe în România.

Cu umorul său sec și concis, Mezel a ținut să precizeze de la început că afișele filmelor sale sunt un domeniu care nu a ținut de voința sa.

„Eu sunt cineast, nu sunt un om de artă, dar când am terminat un film, nu m-am preocupat cum vor arăta afișele. Dar în acea perioadă (anii ’60, n.r.) nu era atât de important ca acest afiș să fie atât de important pentru distribuția filmului, ci mai degrabă să fie o operă de artă. În ziua de astăzi, este mai rău, pentru că la crearea unui afiș au de spus un cuvânt foarte important producătorii și distribuitorii. Din păcate, astăzi este mai puțin importantă calitatea artistică a unui afiș și este mai important să fie atractiv pentru public. Câteodată, din dorința de a aduce publicul la film, aceste afișe ies din subiectul filmului. În mod special, în ziua de azi, pe afișe trebuie neapărat să apară numele sponsorilor, deci nu cred că se mai poate vorbi de act artistic”, a spus Menzel.

„Eu sunt destul de sceptic în ceea ce privește afișele pentru filmele mele, consider că nu am avut mare noroc cu ele. Am văzut aceste afișe în momentul în care au plecat spre cinematografe. Așa că pot să spun că nu sunt prea încântat de afișele din filmele mele. M-a surprins faptul că această expoziție în sine există, dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că am văzut aici trei afișe noi la filmele mele, despre care pot să spun că au fost cu multă substanță sau cu mai mult umor decât afișele realizate atunci. Sunt foarte surprins că vă interesează aceste afișe. Sunt acele momente în care mă uit în sus și mă gândesc că aș vrea să vadă aceste momente și mama mea”, a încheiat regizorul.

La finalul evenimentului, Menzel s-a fotografiat cu cei trei vorbitori în dreptul afișului filmului său „Ciocârlii pe sârmă/ SkÅ™ivánci na niti”, care a primit, în 1990, premiul Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin.

Începând cu Noaptea Albă a Muzeelor (18 mai) și până în 16 iunie, publicul clujean poate admira, la Muzeul de Artă, 17 postere inedite ale filmelor lui Jiří Menzel. Găsind refugiu și libertate creativă în domeniul afișului de cinema, artiști cehi de renume realizează, începând cu anii ’60, imagini de un înalt nivel artistic, inspirate din pop-art, op art, lettrism, informel. Expoziția include afișele originale ale unor filme precum „Ciocârlii pe sârmă”, „Trenuri bine păzite” și „Vară capricioasă”, lucrări de dinainte de 1990, foarte valoroase, din care în prezent se mai găsesc doar câteva exemplare, precum și trei creații contemporane ale studenților Facultății de Design din Praga.

La sfârșitul zilei de vineri, Menzel a asistat și la proiecția filmului său „Sătucul meu drag/ Vesničko má stÅ™edisková”, una dintre cele mai populare comedii cehești din istorie, o adaptare după o operă de Bohumil Hrabal. În 1986, filmul i-a adus a doua nominalizare la Oscarul pentru lungmetraj străin. Este portretul amuzant al unei comunități sătești din Cehia anilor ’80, în care protagoniști sunt Otik (János Bán) și Pavek (Marián Labuda), muncitori pe tractor și oameni simpli care au de-a face cu politica și birocrația atunci când un funcționar pune ochii pe casa lui Otik, perfectă pe post de casă de vacanță la țară.

La începutul proiecției, cineastul, care a fost primit cu aplauze, s-a bucurat că în sală există persoane tinere. „Unii dintre dumneavoastră nici nu erau născuți când am făcut eu acest film (…) voi număra la final câți dintre dumneavoastră rămân la film”, a spus Menzel, spre amuzamentul publicului.

La finalul proiecției, regizorul a participat la o sesiune de întrebări și răspunsuri. Rugat să dea detalii despre colaborarea sa cu scriitorul Bohumil Hrabal, Menzel a preferat cuvintele puține. „Am petrecut alături de Hrabal niște ani minunați”, a spus el. Despre Hrabal, Jiří Menzel a spus că a fost, dincolo de geniul său artistic, „un om minunat”.

Întrebat dacă i-a fost vreodată reproșat faptul că idealizează viața în comunism prin filmele sale, regizorul a răspuns scurt: „Cei proști mi-au reproșat asta”.

Hrabal a povestit și un fapt inedit legat de filmul său. În „Sătucul meu drag”, unul dintre personaje merge la un film cu Nicolae Ceaușescu. În momentul în care acest film a fost distribuit în România, Nicolae Ceaușescu a cerut ca această secvență să fie scoasă, la proiecțiile din țară.

Întrebat de un spectator dacă a văzut un film autohton bun, Menzel a spus: „Nu am avut ocazia să văd un film românesc bun”.

Jiří Menzel va fi distins cu premiul pentru întreaga carieră la cea de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF).

„Un maestru al comediei umane”, cum îl numea influentul critic american Rogert Ebert, Jiří Menzel s-a născut la Praga, în 1938, și a absolvit celebra școală de film FAMU în 1962. Coleg de generație cu MiloÅ¡ Forman și VÄ›ra Chytilová, Menzel este unul dintre reprezentanții Noului Val în cinematografia cehă. Scurtmetrajul său „Moartea domnului Baltazar” a fost inclus într-un film-manifest al Noului Val, numit „Pearls of the Deep/ Micile perle”, distins cu premiul criticii – FIPRESCI la Locarno, în 1965.

La doar 28 de ani, cu primul lungmetraj și cu doi ani înainte de Primăvara de la Praga, din 1968, Jiří Menzel a devenit unul dintre cei mai cunoscuți regizori europeni, câștigând Oscarul pentru cel mai bun film străin cu „Trenuri bine păzite/ OstÅ™e sledované vlaky”, una dintre cele șase pelicule pe care avea să le regizeze după povestiri semnate de renumitul scriitor ceh Bohumil Hrabal. Filmul i-a adus numeroase alte premii și șansa de a pleca din fosta Cehoslovacie. Menzel a rămas însă în țară și a regizat peste 20 de filme, majoritatea premiate.

În 1968, obținea marele premiu la Karlovy Vary pentru „Vară capricioasă/ Rozmarné léto”, iar în 1969 termina un film care a stat închis două decenii din cauza cenzurii: „Ciocârlii pe sârmă/ SkÅ™ivánci na niti”, o altă adaptare după Hrabal, recompensată cu Ursul de Aur și cu premiul FIPRESCI la Festivalul de la Berlin abia în 1990.

Jiří Menzel a mai regizat, printre altele, „Cutting it Short/ PostÅ™ižiny” (mențiune specială la Festivalul de la Veneția, 1981), „Sfârșitul vremurilor vechi/ Konec starých časů” (cel mai bun film – Festivalul Internațional de la Los Angeles, 1990) și „În slujba regelui Angliei/ I Served the King of England” (premiul FIPRESCI la Berlin, propunerea Cehiei la Oscar – 2007).

În prezent, regizorul se află în postproducție cu noul său film „Don Juans/ DonÅ¡ajni”.

Cineastul este membru al Academiei de film americane, membru fondator al Academiei de Film Europene și a condus departamentul de regie al FAMU între 1990 și 1992. Timp de șapte ani, între 1991 și 1998, a fost șeful Studio 89, parte a renumitei companii de producție Kratky Film. Montează, ca regizor de teatru, pe diferite scene ale lumii și joacă la două teatre din Praga. Ca actor, a apărut în peste 40 de producții. În 1996, președintele Vaclav Havel i-a oferit Medalia de onoare a statului ceh.